Cursuri și workshopuri

Acest workshop propune o privire atentă asupra a ceea ce se întâmplă, de fapt, atunci când vorbim în cabinet: cum construiește limbajul realitatea clinică, ce face o interpretare atunci când este rostită, cum funcționează metafora, tăcerea, reformularea sau diagnosticul ca act de limbaj. Este un curs care aduce filosofia limbajului în întâlnirea terapeutică, nu ca exercițiu teoretic, ci ca mod de a deveni mai conștient de propriile alegeri de exprimare și de efectele lor asupra clientului.

Scopul workshopului este să învățăm cum să punem întrebările care îi ajută pe clienți să își exploreze emoțiile și gândurile, deblocând sau activând procesele de schimbare. Întrebările bine structurate pot aduce claritate și îi pot ghida pe clienți către obiectivele lor.

Având în vedere că evaluarea și intervenția terapeutică se bazează în esență pe limbajul uman, cursul oferă acces la cercetări recente privind legătura dintre limbaj, gândire și comportament, din perspectiva Teoriei cadrelor relaționale.

Cum alegem întrebarea potrivită

Decizia de a folosi un anumit tip de întrebare depinde de mulți factori: starea și nevoile clientului, momentul terapiei, obiectivele de lucru, tiparele din trecut. În workshop vei învăța cum să identifici momentele potrivite, tiparele de gândire și stările clientului pentru a alege întrebarea cea mai eficientă — fie că e vorba de a fi atent la senzațiile din corp, de schimbarea unei perspective rigide sau de explorarea unui scenariu ipotetic.

Partea teoretică

Sunt prezentate cercetările care evidențiază legătura dintre limbajul uman, gândire și comportament: funcțiile limbajului, etapele dezvoltării lui, precum și relația limbajului cu procesele psihice (gândire, motivație) și cu comportamentul uman.

Cadrele relaționale și aplicarea lor în terapie

Cadrul de coordonare

Întrebări care ajută clientul să stabilească legături între situațiile exterioare și reacțiile sale interne, crescând conștientizarea impactului emoțional și fizic.

Ce simți în corp atunci când cineva țipă la tine?

Cadrul de distincție

Întrebări care ajută clientul să distingă între diferite gânduri, emoții sau reacții, oferindu-i claritate asupra propriilor experiențe.

Cum diferă frica de anxietate în cazul tău?

Cadrul de opoziție

Întrebări care ajută clientul să privească o situație dintr-o perspectivă diferită, transformând provocările în oportunități.

Cum ar fi diferit pentru tine conflictul dacă l-ai privi ca pe o oportunitate?

Cadrul de comparație

Întrebări care explorează gradul de intensitate al emoțiilor sau gândurilor, ajutând clientul să înțeleagă nivelul propriei experiențe.

La ce nivel este anxietatea ta când vorbești despre asta, comparativ cu momentul în care ești în situația propriu-zisă?

Cadrul ierarhic

Întrebări care ajută clientul să vadă cum se încadrează o experiență sau o emoție într-o structură mai mare.

Cum ai putea folosi ceea ce simți în folosul a ceva care este cu adevărat important pentru tine?

Cadrul deictic

Perspective diferite — eu vs. tu, acum vs. atunci: întrebări care ajută clientul să exploreze diferențele de perspectivă între sine și ceilalți, între prezent și trecut.

Cum se schimbă perspectiva ta asupra acestui conflict dacă te gândești la cum era acum un an?

Cadrul condițional

Întrebări care îi permit clientului să evalueze ce s-ar întâmpla dacă și-ar exprima emoțiile sau dacă ar acționa diferit, fără presiunea unei decizii imediate.

Dacă partenerul tău ar ști cum te simți, ce crezi că s-ar întâmpla?

Cadrul temporal

Întrebări care ajută clientul să resemnifice sau să aibă o perspectivă mai largă asupra unei situații.

Cum ai evalua această situație acum, față de când s-a întâmplat prima oară?

Partea practică

Participanții aplică informațiile teoretice și le evaluează utilitatea în propria practică, prin exerciții desfășurate experiențial: jocuri de rol, exerciții de grup, lucru în diadă și demonstrații practice. Workshopul include studii de caz care ajută la integrarea acestor tehnici în practica de terapie.

Detalii organizatorice

Pentru cine — psihologi, psihoterapeuți în formare și cu experiență, consilieri.

Pentru a solicita acest curs, mail la adriansocol@yahoo.com.

Nu vom face psihoterapie și nici analiza detaliată a istoriei personale. Vom vorbi despre felul în care ne raportăm la muncă, la timp și la odihnă în societatea contemporană: despre cum și de ce munca a devenit o formă de „religie” modernă, despre alienarea interioară, oboseala spirituală și accelerarea ritmului vieții.

Nu propun promisiuni de tip „schimbă-ți viața în 7 pași”, ci o schimbare de perspectivă: o încercare de a depăși logica productivității și de a schița o alternativă la acest mod de a trăi.

Ideea acestui grup a pornit dintr-o întrebare mai veche pentru mine: ce este contemplarea și cum poate fi ea adusă în viața de zi cu zi, ca remediu pentru o capacitate din ce în ce mai scurtă de a fi cu adevărat atenți la ceva. O înțeleg ca pe o formă de atenție care nu extrage, nu instrumentalizează, nu transformă experiența în mijloc pentru altceva, diferită atât de productivitate, cât și de meditație sau mindfulness.

Iar atunci când mă gândesc la burnout, nu mă gândesc neapărat la o definiție clinică, ci urmez linia lui Alain Ehrenberg: o formă de „sfârșeală” a sinelui, o subțiere a lui care are drept cauză, printre altele, pierderea acestui fel de atenție și de a fi în lume. Ca opus, caut o formă de odihnă profundă: revenirea individului către sine, ca subiect coerent care interacționează cu lumea, nu care se lasă absorbit sau pierdut în ea.

Pentru cine — persoane care se confruntă cu stări de epuizare fizică sau mentală, care se simt vinovate atunci când încearcă să își ia o pauză, care întâmpină dificultăți în a spune „nu” la timp sau care trăiesc cu impresia că viața a devenit o cursă contra cronometru.

Pentru a solicita acest curs, mail la adriansocol@yahoo.com.

Depresia și anxietatea nu se lasă tratate cu o singură tehnică. Acest curs propune un cadru integrativ: experiențial, cognitiv-comportamental, ACT și Schema Therapy prin care terapeutul învață să coreleze criteriile clinice de diagnostic cu procesele psihice implicate: afectivitate, gândire, atenție, motivație, comportament și factorul biologic.

Pentru fiecare proces în parte sunt prezentate tehnici și exerciții specific, de la defuziune cognitivă și activare comportamentală, până la mindfulness și tehnici de relaxare, astfel încât practicianul să poată alege intervenția potrivită în funcție de ce anume se întâmplă, de fapt, cu clientul din fața lui.

Partea practică ocupă jumătate din timpul cursului: participanții exersează prin joc de rol, lucru pe studii de caz și aplicare directă a tehnicilor, primind feedback pe parcurs, astfel încât să plece cu un set de intervenții pe care le pot folosi imediat în cabinet.

Detalii organizatorice

Pentru cine — psihologi și psihoterapeuți aflați la început de carieră, care lucrează cu simptome depresive și anxioase.

Pentru a solicita acest curs, mail la adriansocol@yahoo.com.

Nu punem accentul pe tehnici de intervenție și nici nu privim subiectul prin lentila exclusivă a unei anumite școli terapeutice. Îmi doresc, mai degrabă, să construim un spațiu de gândire împreună — o reflecție care să ne aducă mai multă claritate în propriile vieți și să ne susțină în sprijinul pe care îl oferim celor ce au nevoie de însoțire în raport cu moartea.

Montaigne spunea că „a filosofa înseamnă a învăța să mori”. Într-adevăr, exercițiile spirituale ale Antichității aveau adesea ideea morții în chiar centrul lor, ca o practică de trezire la valoarea inestimabilă a clipei prezente. Astăzi, noi, modernii, tindem să ocolim acest orizont. Însă, așa cum ne amintește și Heidegger, avem nevoie să învățăm din nou să privim viața și prin intermediul morții, recunoscând-o ca pe acea limită care ne redă autenticitatea și sensul.

Teme de dialog

• Despre ce vorbim, de fapt, atunci când vorbim despre moarte?
• Se poate spune ceva inteligibil despre moarte?
• Cum relaționăm cu „trecerea absolută”?
• Ce am pierde dacă nu ne-ar fi frică de moarte?
• Ce au gândit oamenii de-a lungul vremii despre acest sfârșit inevitabil?
• Este „a învăța să mori” cu putință sau nu?
• Moartea, sensul vieții și spiritualitatea.
• Cum învățăm să locuim acest spațiu al indicibilului fără să ne grăbim să fugim de el?

Nu căutăm rețete sau certitudini absolute, ci lărgirea perspectivei și cultivarea prezenței în fața vieții.

Pentru cine — psihologi, psihoterapeuți, consilieri și oricine însoțește oameni în raport cu moartea, dar și oricine vrea să gândească serios acest subiect.

Pentru a solicita acest curs, mail la adriansocol@yahoo.com.

Acest curs propune o înțelegere a traumei care nu pornește de la diagnostic, ci de la experiența trăită. În loc să tratăm trauma ca pe o disfuncție de reparat sau o boală de vindecat, o abordăm ca pe o ruptură existențială, care schimbă felul în care persoana se raportează la timp, la corp, la ceilalți și la sensul propriei vieți. Ne bazăm pe autori precum Jaspers, Merleau-Ponty, Jankélévitch și Depraz, dar scopul e practic: practicienii primesc cu un cadru clar pentru a fi alături de o persoană care a experimentat trauma, etapizat pe stabilizare, procesare și integrare.

Structură (12 ore)

Modulul 1: Abordarea fenomenologică (aprox. 4 ore)

Ce înseamnă să vorbim despre traumă la persoana întâi, nu doar clinic, la persoana a doua sau a treia. Conceptul de „situație limită” (Jaspers), dimensiunile experienței traumatice (timp, surpriză, atenție, cogniție, emoție, corp, limbaj), ruptura orizontului posibilităților și modelul dinamicii subiect-lume înainte și după traumă (Depraz). I

Modulul 2: Intervenția în traumă (aprox. 5 ore)

Nevoile persoanei traumatizate și cele trei etape ale intervenției: stabilizare, procesare, integrare. Tehnici concrete: grounding, restructurare cognitivă, acceptare radicală (DBT), acțiune opusă impulsului emoțional, auto-compasiune, busola valorilor. Include un exercițiu de studiu de caz aplicat pe practica proprie a participanților.

Modulul 3: Traumă secundară și auto-compasiune (aprox. 3 ore)

Distincția dintre burnout și stres traumatic secundar, paradoxul empatiei („forța ta profesională e și vulnerabilitatea ta principală”), semnele clinice ale oboselii compasionale și un cadru etic al auto-îngrijirii (necesitate funcțională versus responsabilitate etică). Se închide cu modelul eticii grijii al lui Joan Tronto și un exercițiu de grup despre construirea unei culturi a grijii în organizație.

Ce oferă cursul

• Un limbaj comun pentru a vorbi despre experiența traumatică dincolo de simptom
• Un cadru de intervenție etapizat, aplicabil în practică
• Instrumente concrete de reglare și auto-îngrijire pentru practicieni
• Spațiu experiențial de reflecție și schimb între participanți

Pentru cine — psihologi, psihoterapeuți, consilieri și practicieni din organizații neguvernamentale care lucrează direct cu persoane afectate de traumă.

Pentru a solicita acest curs, mail la adriansocol@yahoo.com.